Intr-o duminica frumoasa cu soare mult, ca sa nu ne coacem la temperatura ridicata a camerei, am hotarat sa plecam intr-o scurta excursie prin imprejurimi. Asadar, dupa o ora jumate de condus iata-ne la Sarata Monteoru, perla Buzaului, cum i se mai spunea odinioara....
... Si ca orice poveste, a fost o data ca niciodata o zona de langa Buzau binecunoscuta pentru izvoarele ei tamaduitoare, descoperita si ridicata la rang de statiune de un om de afaceri - Grigore Stavri, ce ulterior s-a numit Grigore Monteoru, care a descoperit petrol in zona, prin anii 1860-1880. In aceeasi perioada la Monteoru s-a infiintat o mina de petrol, se pare unicat in Europa, care exista si astazi, dar nevazand decat un indicator razlet, nu am pornit in cautarea ei... Ca oricare alta localitate din Romania, cladirile initiale, construite de un arhitect german au fost lasate in paragina si daramate pe timpul comunismului, in locul lor ridicandu-se o statiune pentru "tovarasi". Din ceea ce s-a construit atunci, cele mai multe cladiri au ajuns in paragina. Raul Sarata, ce trece prin mijlocul localitatii e si el aproape secat...... Singurele locuri mai animate erau cele doua stranduri, dar si acestea imprumutasera ceva din tristetea locului.....
Am facut un scurt tur al statiunii, ici colo printre tufisurile nearanjate mai zareai cate o vila bine ascunsa de privirile indiscrete, construita dupa '89 :).
Trasee turistice nu am prea vazut, doar la o intersectie erau doua placute, una spre o manastire (ruine) si una spre mina de petrol. Nestiind prea multe despre zona, am decis sa nu ne aventuram. La intoarcere, tot cautand cinematograful in aer liber care era pe vremuri, am intrat in vorba cu o localnica:
"- Maica, cinematograful era acolo pe deal, dupa tufisurile celea , acum e doar o ruina. A mai ramas un zid... Ati fost la manastire?
Noi un pic incurcati:
- nu am ajuns, e departe de aici?
- Sa nu va duceti maica acolo, nu e nimic de vazut, niste pietre doar....
- Nu au mai facut nimic?
- D'apoi cine sa faca? nu mai face nimeni, au daramat si ce mai era...
- dar am vazut ca s-au construit vile noi pe aici pe la dvs
- Daa, aia care au furat maica, cine credeti ca oameni cinstiti?"
Cu un gust amar, am decis sa ne mai indulcim cu o cafea si un suc la singurul hotel ramas functional in zona, dar in stilul binecunoscut, ospatarita nu ne-a ajutat deloc. Ne-a adus meniul si ne-a spus din start ca daca vrem de mancare dureaza, asa ca am luat o cafea si o bere fara alcool. Numai ca D-ra July nu stia sa toarne berea si nici nu s-a grabit sa o adune de pe masa. Noroc ca mesele vecine erau dotate cu servetele.... Dupa o ora petrecuta in zona, am luat-o catinel catre casa, cu un pic de tristete in suflet....... pe vremuri bunicii nostri veneau aici la statiune si se simteau atat de bine, iar acum locul a imbatranit si a murit si el........
