Colti- Buzau

Intr-o escapada de weekend am vizitat zona Colti- Buzau, zona cunoscuta pentru extragerea de chihlimbar. Apogeul extragerii a fost atins in 1927, cand din minele de la Colti au fost extrase 158 kg chihlimbar. Minele au fost inchise in 1948, dar localnicii continua si astazi goana dupa piatra soarelui. La localitatea Colti se ajunge din DN 10 Buzau- Brasov pana la localitatea Patarlagel, iar de acolo pe un drum judetean, drum care acum se afla intr-o stare jalnica. Pe langa traditionalele gropi in asfalt, de la un anumit punct, asfaltul nu mai exista si in plus, pe o portiune de drum s-au pravalit rocile iar pe o alta portiune terenul a alunecat si accesul se face destul de anevoios. Inutil sa spunem ca in zona stancilor pravalite nu se facuse nimic, asteptand sa cada si cei doi bolovani mari ramasi prinsi in deal intr-un echilibru precar. Ulterior am aflat ca circulatia era interzisa prin zona si fiecare mergea pe riscul lui. Cu 10- max 20 km/ora am ajuns la Muzeul Colti prima noastra destinatie. Programul era de la 9-14 sambata. La muzeu ne-a intampinat o ghida care ne-a condus prin cele trei camere ale muzeului. Desi chihlimbarul romanesc a ajuns pana la Paris, Londra si bineinteles in Rusia- se spune ca pipa lui Stalin a fost confectionata cu chihlimbar romanesc, muzeul nu arata nici pe departe faima acestei pietre, iar ghida ne spune o poveste invatata pe dinafara. ca fapt divers in muzeu era expus un set confectionat la colti si daruit Elenei Ceausescu. Nu ne-a fost prea clar prin ce minune a ajuns acolo. Dezamagitor! Si daca tot ne-a intristat starea muzeului, mi-am pus in gand macar sa cumpar si eu un suvenir de la magazinul muzeului. Surpriza insa. Magazinul nu apartinea de muzeu, iar inauntru erau atat bijuterii confectionate local cat si aduse de prin strainataturi, astfel incat nu iti dadeai seama care este chihlimbarul autentic. Vanzatorul de acolo ne-a spus ca nu stie de unde le aduce patronul, si ca in sat mai sunt localnici care mai gasesc cate o piatra. Asa ca, nu am luat nici suvenir. Astept sa se deschida magazinul muzeului, asa cum e normal la orice obiectiv turistic. De la ghida am aflat ca in apropriere de Colti exista cateva localitati Alunis, Nucu si Bozioru unde se regasesc asezari rupestre, unele datand din anul 1274, care din pozele de la muzeu aratau foarte interesante, dar datorita starii proaste a drumului, am decis sa lasam vizita pe alta data. Pentru cei interesati, am gasit o pagina web cu cateva detalii si poze din zona: http://www.turismbuzau.ro/ghid-atractii-obiective-turistice-asezari-chilii-rupestre-buzau.html Tot in aceasta zona, se gasesc trovanti. Trovantii, sau pietrele vii cum li se mai spun, sunt formatiuni din siliciu pietrificat cel mai adesea iar ineditul lor consta in faptul ca ele cresc si se inmultesc. In tara noastra se gasesc in Cluj in Valcea si in Buzau. Din pacate, desi mi-am dorit foarte mult, nici in aceasta zona nu am ajuns. Poate cu o viitoare ocazie. Dupa cum se vede, Subcarpatii Curburii sunt plini de mistere, dar accesul este din nou un impediment. Din pacate, delasarea caracteristica Romaniei este si aici prezenta! Oare cat timp ne va lua sa constientizam ca schimbarea incepe de la noi? de la dorinta de a face ceva! Si de la convingerea ca nimeni altcineva nu ne poate face curatenie in ograda proprie!

O fotografie expresiva a starii locului!